joi, 28 iulie 2011

A Душа хочет Pомантики...



Când o să-nţelegi iubirea, lacrimile te vor copleşi


           Ma intreb de ce uneori filozofia este asociata cu viata ?Sau de ce intrebarile legate de mentalitatea si sufletul nostru sunt asociate cu filozofia ?Este o materie sau este o parte a vietii noastre ce trebuie inteleasa si urmata ?Este o alta lege a firii omenesti ce trebuie impartita in capitole pentru a fii deslusita ?Nu suntem capabili de a intelege binele si de a uita raul,nu putem da un inteles necunoscutului,nu avem dreptul la o limita impusa,nu putem da la o parte partile fundamentale ale existentei noastre,deci nu putem stii ce e viata.
           Atatea dezbaterii ar putea fi incluse in aceste randuri dar pana cand si de ce ?Sunt un simplu om ce-si accepta viata,buna sau rea,e dreptul meu sa o percep cum vreau.Argumentarea unor idei se face pe baza simturilor,de aceea sustin ideea de aprofundare in sfera vietii si teoria de baza a filozofiei : "Nu incerc sa inteleg rostul vietii si nici sa il schimb", insa fiecare pas este spre inainte. Chiar si esecurile noastre ne conduc spre reusita, cu conditia sa continuam.
             Cel ce nu vrea să alerge, acela nu va cădea niciodată, cel ce vrea să iubească cu adevărat acela va cunoaşte adevărata Dragoste. Motivul tău există, intenţia există, sinceritatea există pentru a realiza ţelul şi, desigur, căderile inerente sunt de asemenea acolo.
Cine se poate menţine pe Calea Dragostei în mod egal? Chiar şi trupul nostru este rezultatul atâtor confluenţe. endocrine sau psiho-sociale, spuneţi-le cum doriţi, iar acestea sunt o parte a destinului.
            Lucrurile nu rămân niciodată stabile în această lume instabilă (Şi de ce ar rămâne?). Bucuriile şi tristeţile vieţii se derulează potrivit destinului nostru iar acest ciclu este în parte responsabil pentru eforturile şi eşecurile noastre, pentru intensitatea sentimentelor noastre. În ciuda acestora, îndrăgostitul îşi menţine eforturile şi lasă restul în mâinile lui Dumnezeu.

          Şi să nu uităm că un adevărat îndrăgostit niciodată nu se plânge si nu se lauda cu suferintele sale sau cu fericirea sa. El iubeşte. Se simte cu adevărat bogat. Căci bogat este numai acel ce păstrează cu tărie în inima sa, dragostea pentru jumatatea sa. Dar dacă într-adevăr avem dragoste în noi, ce este în jurul nostru va fi automat bun, va fi "contaminat" tot fără să spunem un cuvânt.Iubind vei accepta usor imperfectiunile acesti lumi si vei ramine usor indiferent fata de ochii invidiosi din jurul tau.Te-ai scufundat in valurile iubirii,restul nu mai conteaza...
         Înlătură-ţi ciudata atitudine a minţii. Este uşor să fii fericit şi zâmbitor. Ca şi cum te-ai încrunta ori te-ai agita. Nu-ţi trebuie decât puţină gândire clară. Şi nu uita nicicând că, îndrăgostiţii sunt cavaleri ai Luminii.
Dragostea este cel mai de preţ lucru din viaţă. Desi este inexplicabila din alte puncte de vedere mai exacte sau mai bine zis neacceptabila de altii din diferite motive ascunse...Ea înfrumuseţează sufletul... Prin dragoste sufletul capătă strălucire şi lumina ei răzbate de pe chipul celui îndrăgostit.
        Vorbesc si simt pe propria piele, atunci când devii un îndrăgostit, adevărata bătălie a început. Te lupţi cu tine însuţi. Te reconstruieşti. Este o bravă şi hotărâtă bătălie. Să nu disperi ori să dezertezi din "postul" tău. Dăruieşte-ţi Dragostei, trupul, mintea şi sufletul
. Bătălia este insuportabilă dar recompensa este măreaţă, la fel, victoria este sigură. Tu vei învinge iar ego-ul tău va fi complet supus. Dragostea este cu tine, oriunde te-ai afla, ca să te ghideze, deci nu lăsa disperarea şi deznădejdea să te cuprindă.

         Când o să-nţelegi iubirea, lacrimile te vor copleşi, 
        Lacrimi de iubire ...